Sau praline de casa. Ce funny suna:)

Sunteti cititorii mei, automat ati devenit si prietenii mei. Iar daca imi sunteti prieteni ar trebui sa va mai imparatasesc si cate ceva despre viata mea persoanala. Un lucru pe care sigur nu il stiati este acela ca sunt nascuta pe 2 ianuarie. Unde vroiam sa ajung cu aceasta „super destainurire”, va spun numaidecat. Poate unii dintre voi nascuti in aceeasi perioada sau in perioade asemanatoare (Craciun, Paste, Revelion etc) stiti cum e…  Pentru cei care nu stiu, va zic eu: it sucks :). De ziua mea sunt ori mahmura (vorba vine), ori in drum spre casa, ori dorm. Amuzant nu?! Si asta nu-i tot ;)! Stati sa vedeti cum e sa te sune cineva la 10 dimineata, nu neaparat ca si-a amintit ca e ziua ta, ci ca l-a trezit alarma care-l anunta ca e ziua ta.  Sau cum e sa primesti drept cadou o sampanie care a scapat cumva de noaptea dintre ani, niste cicolate de la singurul magazin deschis „pe-doi-dimineata” sau o artifica.  Bineinteles ca spre final am exagerat: in ultimii ani am primit niste cadouri superbe de la oamenii care au tinut minte ca e ziua mea, desi telefonul le era descarcat, erau mahmuri si adormiti.  Ca urmare a celor relatate mai sus, acum cativa ani am luat decizia ca ziua onomastica (8 noiembrie, de sfintii Mihail si Gavril) sa fie ziua in care fac tort, dau petrecere, primesc daruri (daca mai decid si altii asta), si duc bomboane la „scoala”. Si cand lumea stie ca nickname-ul tau este PrajiturEla,  intrebarile referitoarea la ce-aduci-bun-maine tot curg in ziua premergatoare Sfintilor. N-a fost chiar usor sa ma decid ce sa fac pentru a servi „poporul” ce-mi bate la usa biroului. Si pentru ca un tort ar fi fost pre mic si prajiturile prea banale, m-am gandit sa-i servesc cu bomboane (ca la scoala). Dar nu orice bomboane, ci  praline cu unt de arahide si trufe de ciocolata (intr-un episod viitor pe blog). Reactia celor care le-au devorat de-a dreptul, a fost peste asteptari. O ultima mentiune: se fac usor, sunt delicioase si nu sunt costisitoare.